Un liant între două lumi (1). Ion Deleanu

Picture 20 iunie 2015 | 2633 accesari

Opinez că doctrina românească din ultimii 25 de ani, deși cu mult mai vastă, nu a atins încă nivelul de profunzime al aceleia interbelice. Deși incomparabile ca număr și ca titluri (în consecință și ca domenii și secțiuni ale dreptului abordate) aparițiile interbelice și chiar cele antebelice (dinainte de primul război) îmi par mai profunde și mai penetrante.

Ne despart, totuși, 100 de ani, în care nu numai viața juridică dar în special cea socială au evoluat enorm. Nu și în domeniul juridic, cred eu.

Poate atunci autorii, fie ei profesori, avocați sau judecători sau alți reprezentanți ai acestui sistem, aveau o scară de valori în care nu numai pregătirea dar și împărtășirea de idei prin intermediul cărților și revistelor se subsumau unor rigori de la sine înțelese, respectau niște standarde și precepte de la care nu se abăteau marea majoritate.

Acum ani de zile, povesteam cu un apropiat prieten și colaborator că judecătorii trimiteau PANDECTELOR ROMÂNE spețele pronunțate ca o profesiune de credință cu încrederea că soluțiile respectă și au în vedere principiile și normele cele mai importante, analizând și aprofundând DREPTUL din perspectiva pe care nu numai experiența dar și pregătirea cea mai temeinică ți-o pot da.

Această glorioasă perioadă a sistemului juridic românesc a fost însă diluată și anihilată de 50 de ani de reducere la tăcere a vocilor celor mai penetrante, a interzicerii accesului la trecut, la liderii, școlile, curentele care reușeau să aducă elitismul juridic sau doar pregătirea cea mai înaltă la rangul de profesiune de credință.

Să fie oare doar patina timpului aceea care ne determină să privim cu nostalgie trecutul și să-i glorificăm pe înaintași? Să se fi cernut și diluat în acești 100 de ani toate acele „păcate” ale fiecărui jurist și ale fiecărei epoci și să privesc eu cu subiectivism acea perioadă fără să am de fapt argumente consistente? Să privesc spre acea perioadă ca atunci când privim spre copilărie când toate lucrurile sunt frumoase?

E posibil să fie așa, e posibil ca lumina trecutului să fie mai puternică în prezent, dar cred că dincolo de aceasta, eram mai profunzi și cu siguranță mai dedicați si mai conștienți de misia noastră în interiorul epocii și al vieții sociale. E adevărat, o viață socială mai așezată, mai puțin tumultoasă și care-ți oferea premisele să fii dedicat și profund ca jurist.

Făcând o paralelă cu această epocă, există perpetuu pentru mine și cred că pentru mulți dintre dumneavoastră un liant între aceste două lumi – lumea veche și lumea nouă. Pentru mine, acesta este Ion Deleanu.

Nicolae Cîrstea




Nicolae Cîrstea este fondatorul Grupului editorial UNIVERSUL JURIDIC - PRO UNIVERSITARIA - EDITURA NEVERLAND, acum şi al ujmag.ro.

A absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, în anul 2001.

Începând cu anul 1997 (anul I de studii) a fost agent de distribuţie al mai multor edituri, după care, în anul 2001 (anul IV de studii), a pus bazele Editurii UNIVERSUL JURIDIC.


În prezent este Preşedintele acestor companii, fiind implicat în proiecte pe termen mediu şi lung în domeniul editorial şi cel al distribuţiei de carte pe piaţa din România.