Ultima zi de toamna

Picture 30 noiembrie 2010 | 3470 accesari

Funinginea vechii centrale era purtată de vânt prin curtea liceului în valuri şi, uneori, vârtejuri. Făcea parte din viaţa noastră profesională, o acceptam şi era deja omniprezentă pe asfaltul din curte începând cu 15 octombrie, când pornea căldura, până în primăvară… E ziua Sfântului Andrei şi unii colegi au usturoi în buzunare (alungă duhurile rele!?). Suntem în 1994 şi este 30 noiembrie.

Suntem într-o vineri. E o zi care-mi va schimba destinul.

Făcusem, încă din clasa a noua, câteva încercări nereuşite de apropiere. Suntem într-a unsprezecea, acum. În această zi însă norocul îmi surâde şi se pare că voi avea succes. După ce caietul ei, de biologie (scria frumos şi stătea şi în prima bancă) mă salvase de asaltul profei de bio, relaţia se apropiase în mod vizibil.

După ultima încercare, veche de aproape 2 ani (clasa a noua), am redus ofensiva, însă fără a da senzaţia de abandon. Eram acolo şi ţineam la ea. O ştiau toţi. Eram colegi de clasă. Colegul meu de bancă, Grig, mă întreba uneori ce părere aş avea dacă aş fi împreună cu ea. Îi spuneam că nu cred, deşi speram în sinea mea să se întâmple; de fapt îmi doream asta.

Poartă un pulover mov frumos lucrat de mama ei. Şi blugi. O combinaţie reuşită. Stăm pe caloriferul din faţa clasei şi vorbim nimicuri. Printre acestea se leagă însă ceva… Inima îmi bate cu putere. Să fie oare adevărat? Mi se pare mie sau chiar se întâmplă? Chimia funcţionează doar la mine sau şi la ea?

Mergem în curte împreună cu câţiva colegi şi stăm pe banca din colţul terenului de fotbal. În continuare vorbim despre nimicuri, dar se pare că se înfiripă ceva. Ca să nu ratez momentul îi fac o invitaţie la o plimbare după-amiază. Acceptă. Frigul ne goneşte în clasă. Mai avem două ore, dar sunt fericit. Ne vedem la 17.00.

Dormeam de obicei după-amiază, dar azi nu reuşesc. E momentul meu cel mare şi se întâmplă chiar azi. Visez?

Încep să mă pregătesc de la 15.30. Încerc să mă îmbrac frumos – nu ştiu dacă-mi iese… Îi cumpăr un trandafir roşu şi o aştept. Vine şi plecăm pe bulevard. La magazinul Fabra ne întâlnim cu mama ei. Mi-a plăcut – frumoasă femeie! Îi dăm ei trandafirul şi mergem mai departe!

La 19.00 am meditaţie la istorie; încercăm să ne încadram. În faţa librăriei Eugen Ionescu, depăşim câteva obstacole ale constructorului care încearcă de 4 ani să termine blocul început înainte de Revoluţie. O ajut ţinând-o de mână. Mă simt important.

Ajungem. Îi stă bine în geaca roşie – o prinde! Fac o încercare să o sărut, dar se fereşte elegant. O pup pe obraz şi-i mulţumesc. Mă simt atât de important… mă simt cel mai iubit dintre pământeni.

În amintirea acelei zile, pe băieţelul nostru îl cheamă Andrei!

Nicolae Cîrstea

 


Nicolae Cîrstea este, alături de Laura Cîrstea, fondatorul Grupului editorial UNIVERSUL JURIDIC - PRO UNIVERSITARIA - EDITURA NEVERLAND, acum şi al ujmag.ro.

A absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, în anul 2001.

Începând cu anul 1997 (anul I de studii) a fost agent de distribuţie al mai multor edituri, după care, în anul 2001 (anul IV de studii), a pus bazele Editurii UNIVERSUL JURIDIC.

În prezent este director general al acestor companii.

PARTENERI UNIVERSUL JURIDIC

VA RECOMANDAM