Teoria generala a dreptului de preemtiune

Autor:

In definirea preemtiunii, autorul ne ofera explicatii lingvistice, de natura sa releve elementul comun al notiunilor de preemtiune, prioritate si preferinta, subliniind ca sensul juridic al unui termen decurge din functia pe care o are in contextul normativ in care este utilizat.

Observatiile sale il conduc la o definitie completa a dreptului de preemtiune, ca drept subiectiv civil conferit de lege anumitor categorii de persoane de a cumpara cu prioritate un bun, atunci cand proprietarul sau s-a hotarat sa-l instraineze sau sa-l valorifice prin alte contracte stabilite de lege, la pret si in conditii egale cu tertii.

Dreptul de preemtiune este analizat ca un mecanism complex, bazat pe reguli proprii care ii determina structura si ii asigura rigoarea: principiul prioritatii, ca element fundamental al dreptului de preemtiune, principiul interventiei preemtorului la pret si in conditii egale cu tertii si caracterul facultativ al interventiei preemtorului.

Prezentarea succinta a unor probleme dezbatute in aceasta monografie urmareste sa atraga atentia si sa trezeasca interesul pentru lectura acesteia. Suntem convinsi ca atat teoreticienii dreptului, cat si practicienii o vor gasi interesanta si utila deopotriva si vor fi sedusi de minutiozitatea analizei, de persuasiunea argumentarii, de limbajul clar si concis al celui care se ocupa cu sarguinta si rigoare, de o buna bucata de vreme, de teoria dreptului civil.

Prof. univ. dr. Ion Lula