Aspazia Cojocaru s-a născut la data de 22 iulie 1946, în comuna Lozna (județul Botoșani). A absolvit cursurile Facultății de drept din cadrul Universității București în anul 1972, urmând apoi o serie de cursuri de specializare la Facultatea Internațională de Drept Comparat din Strasbourg (Franța), în anii 1978 și 1980.

A lucrat apoi ca cercetător științific gradul I la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, fiind colegă cu Adrian Năstase și Rodica Stănoiu. În paralel, a obținut și titlul științific de doctor în drept în specialitatea drept civil. A fost membră în Comisia Institutului de Cercetări Juridice pentru evaluarea Granturilor Academiei Române. Pentru activitatea sa științifică, a obținut în anul 1991 Premiul Academiei Române “Nicolae Titulescu”.

Ulterior a intrat în învățământul juridic superior, lucrând ca prof. dr. de drept civil la Facultatea de Științe Juridice și Administrative din cadrul Universității Creștine “Dimitrie Cantemir” din București și la Facultatea de drept “Yolanda Eminescu” din cadrul Universității “Valahia” din Târgoviște.

În anul 2004, prof. dr. Aspazia Cojocaru a fost numită, de către Camera Deputaților, în funcția de judecător la Curtea Constituțională a României, pentru un mandat de 9 ani.

Aspazia Cojocaru a publicat în calitate de autor şi coautor o serie de tratate şi monografii, dintre care menţionăm următoarele:

1.    Tratat de drept civil (Ed. Academiei, 1989) - coautor;
2.    Raporturile juridice ale organizaţiilor cooperatiste (Ed. Academiei, 1977) - coautor;
3.    Drept civil. Partea generală (Ed. Lumina Lex, 2000, 2002);
4.    Contracte civile. Partea I (Ed. UCDC, Bucureşti, 2001, 2002, 2003);
5.    Contracte civile. Culegere de speţe (Ed. UCDC, Bucureşti, 2001) - coautor şi coordonator;
6.    Dreptul românesc şi integrarea europeană. Vol.I (Ed. Tempus, 2003) - coautor;
7.    Contracte civile (Ed. Lumina Lex, 2004).

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aspazia_Cojocaru